Memory Lane

Imi plec privirea cand te aud si te las sa pleci. Nu aveam puterea sa vin dupa tine, nu stiam ce sa-ti zic si nici numai puteam sa te privesc in ochi. Simt cum incep sa-mi curga lacrimile si fug la baie. Nici tu si nici Matt nu stiati de ce fac asta, Matt nu avea nici cea mai vaga idee cat de greu imi fusese dupa ce ai plecat. Casa aia nu se platea usor, aveam o gramada de datorii, majoritatea din cauza ta. Mereu cand te drogai prea mult tot mai vroiai, dar ramaneai fara bani. Cand te trezeai logic ca nu-ti aminteai, iar eu ramaneam sa-ti platesc drogurile.

Vrand sa ies din club, Matt m-a prins de brat, tragandu-ma intr-o camera a clubului. M-am sprijinit de perete, lasandu-mi corpul sa-mi cada pana ce stateam in sezut pe podea. Eram terminat, ma simteam ca naiba, iar Matt avea exact ceea ce-mi trebuia. Observ in privirea lui ceva straniu, parca indicand o satisfactie sufleteasca mar,e insa eram prea terminat ca sa gandesc.
M:Prafuri?
-Nu... injectabil, mareste doza cat poti.
Spun intinzand bratul, cautandu-mi o vena. Era prima data cand apelasem la injectabil, mai ales o doza asa mare, insa ce rost mai avea teama?

Dupa ce ma sterg la ochi de machiajul de s-a intins ies din baie, ducandu-ma direct la bar. Iau un pachet de tigari, incepand sa fumez una dupa una. Si cand ma gandeam la cate am facut ca sa-ti platesc dezintoxicarea, de fiecare data cand intrai, dar nu aveam sa-ti spun vreodata. Stiam ca daca aflai aveai sa te simti vinovat pentru tot ce faceam si nu vroiam asta. Oftez adanc, asezandu-ma pe un scaun, continuand tigara. Daniel se uita ciudat la mine, nu ma mai vazuse fumand de mult.
D:-Credeam ca te-ai lasat.
-Si eu la fel, se pare ca m-am reapucat. Unde e sefu? Intreb trist si imi zice ca e in biroul lui. Ma duc la sef, sperand sa ma invoiasca pentru seara asta, numai aveam putere sa stau si sa muncesc.

Dupa ce imi fac injectabilul, asteptand ca doza sa-si faca efectul, simt cum inima mi se oprea des, repornind violent, nervii mei crescand si mai mult. Acum mi-am adus aminte de ce nu folosisem injectabil pana acum, ma facea sa-mi pierd controlul. Matt, observand asta,r anji larg.
M:Cat de nerecunoscator poate sa fie. Te-a lasat sa pleci, fara sa-si ceara macar scuze. Vezi Andy, el nu te iubeste cu adevarat, nimeni nu te iubeste. Nu esti decat un proscris, un bastard, bunul meu prieten bastard.
Cuvintele lui Matt ma enervau din ce in ce mai mult, pana cand n-am mai putut rezista, sarind de jos, incepand sa distrug camera, saprgand geamul cu un scaun. Matt, speriat, fugi imediat din camera dupa ce aruncasem dupa el cu ceva greu, strigand in tot clubul ca cineva sa vina sa ma potoleasca.

Si eu si sefu tresarim cand auzim zgomotul si iesim imediat afara. Il vad pe Matt, speriat. La naiba! Andy sigur era tras. Fug repede in camera, vazandu-te. Ma apropii calm de tine, niciodata nu mi-a fost frica de tine, iar acum nu avea sa fie o exceptie. Iti prind mainile, privindu-te in ochi, venindu-mi sa plang cand tii vad. Vad cu coada ochiului o seringa, nu-mi venea sa cred ca te-ai injectat.
-Termina Andy! Calmeaza-te! Te rog! Zic abtinandu-mi cu greu lacrimile.

Ma opresc cand te aud insa respiram cu greu, avand ochii inrositi din cauza substantei aleia, plini de ura. Nu stiam mai exact ce fusese drogul ala ins aimi aminte de amfetamina, o substanta pe care toti doctorii mi-au interzis-o, si nenorocitul o stia bine si totusi mi-o daduse si injectabil, si in doza mare! Ma abtineam cu greu sa nu-ti fac nici un rau, indepartandu-ma imedait de tine, strangand nervos din pumni.
-D-de ce? D-de ce ai facut asta?! Nu-ti ajungeau banii pe care ti trimiteam in fiecare luna prin Matt?! Era tot ce castigam, si prin munca cinstita! Era dublu impozitelor tale la casa!
SPun lovind puternic cu pumnul in perete, acesta sangerandu-mi, lasandu-mi corpul sa alunece iar pe podea, prinzandu-mi capul intre maini, incercand sa ma calmez.

Oftez, chiar daca nu vroiam sa-ti zic, alta cale nu aveam. Ma las in genunchi in fata asta, privind in jur.
-Ti-am platit de fiecare data dezintoxicarea, ti-am platit o gramada de datorii ce le aveai la traficanti, am platit o gramada de lucruri pe care le faceai cand erai tras. Banii ce ii trimiteai nu-mi ajungeau sa fac toate astea, asa ca am fost nevoit sa castig mai mult, iar asta a fost cea mai usoara cale. Zic ridicandu-mi privirea spre ochii tai.

-Nu e calea ce mai usoara!
Spun rastit insa incerc sa-mi pastrez cat de mult puteam calmul. Imi indrept privirea spre tine, pupilele mele fiind dilatate cu mult, iar ochii inca inrositi.
-Nu trebuia sa faci toate astea, nu trebuia sa intri si tu in lumea mea. AM incercat atat de mult sa te tin departe de ea, sa te protejez si in zadar! Banii pe care ti i-am trimis puteau rezolva toate astea fara sa mai castigi nimic in plus! Nu ti i-a dat Matt pe toti, trebuie sa ti fi dat caci in el aveam incredere sa-ti trimit o asemenea suma. Habar n-ai cat de mult am muncit sa ma schimb, sa iti fac tie si mie viata mai usoara... Ai intrat in lumea mea tampita si te-ai vandut!

-Ai o vaga idee cate prostii ai facut cat erai tras?! Ai idee cate datorii ai lasat in urma cand ai plecat?! Strig la tine.
-Ti-am platit tot. De ce? Pentru ca daca nu ti le plateam erau in stare sa te omoare! Nu aveam ce altceva face! Nu rezistam la doua slujbe, asa ca m-am folosit de asta! Zic oftand.

-Mai bine as fi fost mort decat sa te stiu plin de datorii si vanzandu-te pentru bani.
Spun cu o voce rece, oftand apoi. Mi se facea rau. Se pare ca doza nu fusese chiar atat de puternica pe cat m-as fi asteptat, efectul ei trecand reped,e insa nu fara a lasa urme.
-Iti voi plati tot... si te vei retrage. Daca nu, nu ai sa ma mai vezi vre-odata si nu vei mai auzi absolut nimic de mine. Tu esti numai si numai al meu!

Te ascult si dau aprobator din cap, sarindu-ti la gat.
-Nu pricepi ca as face orice pentru tine? De ce crezi ca am acceptat sa fac toate astea? Nu vroiam sa te vad mort. Renunt la orice vrei tu, doar sa nu ma lasi. Zic imbratisandu-te strans, nedorind sa-ti dau drumul.

Priveam pierdut inainte, simtind cum ma lua un somn groaznic insa nu puteam adormi acum. Te imbratisez si eu, strans, sarutandu-ti parul.
-Du-te acasa... acum.
Spun pe un ton bland, dandu-ti drumul. Ma ridic cu greu de jos, respirand cu dificultate. Ma apropii de iesire, chemandu-l pe Matt, plecand cu acesta. Aveam de rezolvat multe in seara asta, si nu mai trebuia sa aman, fiind trezit la realitate acum,

Maresc ochii cand te aud, dar mai ales cand vad ca pleci, cu Matt. Nu era bine, sigur vei face o prostie, dar stiam ca nu am cum sa te opresc. Iau un taxi si ma duc acasa. Ma las in boxeri si ma asez pe canapea, stand cu Poochie in brate. Nu aveam sa dorm pana nu te intorceai, nu puteam dormi, stiind ca tu faci ceva stupid.

Chiar daca abia eram in stare sa merg, Matt ma sustinea, cerandu-si intr-una scuze, de parca eu aveam chef de asta acum. Ma urc in masina, lasandu-l pe el sa conduca. Ii cer informatii despre tipii la care erai dator si restul, acesta spunandu-mi imediat. Petrecusem ore intregi in oras, chinuindu-ma pana cand totul a fost aranjat. Acum, amandoi eram curati, iar soarele incepea sa rasara. Ii spun lui Matt sa ma duca acasa la tine, acesta pornind acolo.

Intr-un final oboseala m-a invins si am adormit, pe canapea, ramanand cu Poochie in brate. Toate seara imi facusesi griji pentru tine si imi era frica ca n-ai sa te intorci, ca cine stie ce vei pati. Eram sigur ca nu mi-as fi revenit daca tu nu te intorceai la mine. Nu puteam sa te pierd, acum, cand, in sfarsit, erai numai si numai al meu

Ii multumesc lui Matt, lasandu-i masina pentru seara asta, stiind ca vroia sa o mai foloseasca. Acum putin imi mai pasa de masina, insa mai incolo, cand aveam sa-mi revin, sigur ma va durea inima ca i-am lasat-o. AM intrat in casa, prijind obosit in jur, vazand ca erai pe canapea. Doar nu asteptasei ca eu sa ma intorc, nu? Zambesc slab, apropiindu-ma de tine,s arutandu-ti tandru parul fara a te trezi. M-am asezat si eu pe canapea, prea obosit ca sa mai urc, adormind imediat.

Nu m-am trezit, dar totusi am simtit ca ai venit. M-am asezat cu capul pe picioarele tale, afisand un zambet, fericit ca ai venit. Te imbratisez strans, avand de gand sa te tin mult timp asa, pentru a fi sigur ca nu vei pleca iarasi.

La cat eram de obosit n-am fost nici macar in stare sa simt cat de strans ma tineai, sau cat de incomoda era pozitia mea. AM dormit dus, sforaind din cand in cand, multe ore bune pana cand durerea de cap si de oase mi-a dat desteptarea. Mi-am deschis cu greu ochii, abia vazand ceva clar inainte, simtind cum imi pleznea capul.
-Ce naiba?
Intreb retoric, amintindu-mi tot ce se intamplase, oftand adanc.

Am dormit linistit, acum ca stiam ca esti langa mine. Cand tu te-ai trezit eu inca am continuat sa dorm, inca tinandu-te strans, neavand de gand sa iti dau drumul. Toata noaptea te-am tinut asa, avand astfel sufletul impacat, ca stiam ca esti cu mine si nu aveai cum sa pleci

Imi indrept privirea asupra acelei forte ce nu ma slabea deloc din stransoare, observand ca erai tu. Da chiar ca te determinasem sa ma ti asa strans, nu? Ca si as fi fost nebun sa mai plec de langa tine unde-mi era asa de bine. Imi las capul pe spate, injurand printre dinti starea asta deplorabila, avand sa-i dau una ca lumea lui Matt ca indraznise sa-mi dea amfetamina cand stia ce efecte are asupra mea.

Nu trece mult si incep sa-ti slabesc stramsoare, semn ca ma trezeam. Deschid ochii, observandu-ti abdomenul. Zambesc larg si ma ridic in fund, frecandu-ma la ochi ca o pisica.
-'Neata puiul meu scump si dulce. Zic dulce, acaparandu-te cu o serioa de pupici mici si multi, pe buze si pe obraji

Imi indrept privirea spre tine cand te aud vorbind, neavand timp nici macar sa reactionez, fiind asaltat de pupicii tai, simtind cum ameteam.
-Aaaaah, capuuuul meeeuu!
Ma vait eu cand ai terminat, simtind cum totul se invartea in jur, mai avand putin si as fi vazut turturele zburand deasupra capului.

Te tot pupaceam, fericit, ca te-ai intors acasa si nu ai mai plecat.Maresc ochii cand te aud, ingrijorat.
-Ce e? Ce am facut? Jur ca nu am vrut sa te ranesc pui! Zic alarmat, nestiind ce sa-ti fac.

-In camera... bagajul meu... buzunarul mic din interior... sticluta cu pastile rosii.
Spun cu greutate caic fiecare vorba imi creseta durerea, iar daca nu luam mai repede pastilele alea sigur imi va exploda capul. Erau pastilele date de doctorul de la clinica, foarte eficiente, de car enu ma puteam lipsi si pe care le luam regulat.

Aud indicatiile si fug repede la bagajul tau, trantind usa. Nu aveam timp sa o inchid, caci nu vroiam sa mai suferi mult. Gasesc repede pastilele si ma intorc la tine. Iti las sticluta si ma duc rapid in bucatarie, intorcandu-ma cu un pahar cu apa, avand grija sa nu-l vars.