O seară mai mult decât ploioasă.

Trecuse deja de miezul nopţii iar eu îmi terminasem programul de a păzi fabrica de arme, intrând celălalt coleg al meu în tură. Speram cu nerăbdare să ajung acasă cât mai repede şi să fac un duş, să mă relaxez şi să mă uit probabil la un film. Nu obişnuiam să dorm de la ora asta, defapt nu prea dormeam.
Ajungând în centrul oraşului, acolo unde autostrada era mai liniştită acum, strada fiind lumintă de becuri ce pâlpâiau, m-am oprit. Cerul era împânzit de un ghemotoc de nori cenuşii, aproape negri, ce îşi găsiseră veacul deasupra oraşului. Fără a sta mult pe gânduri, am început a păşi, fiind imediat stropit din cauza picăturilor ce curgeau din cer ca cerneala dintr-o călimară. Cămaşa albă începu încetul cu încetul să mi se lipească de pielea, dezvelindu-mi trupul bine lucrat. Am început să caut în servietă, sperând că pusesem pe acolo şi o umbrelă, căci deja ploaia se înteţise.

Tocmai terminase tura de seară la barul unde îşi făcea de cap şi unde lucra mai nou pentru a avea banii să-şi plătească chiria apartamentului. Era o seară de vară fără nicio treabă , cald şi bine. Norii începeau să se strângă uşor uşor fără să realizezi.
Irina se tot chinuia să îi aprindă o ţigare la câţiva metrii de localul abia închis.
-Hai în gura mă-ti! înjură printre dinţi reuşind să aprindă cu bricheta zippo rămasă fără gaz, ţigarea. Trase un fum când dintr-o dată începu' să plouă cu galeată.
-Pe mă-ta! strigă nervoasă căci maieul negru se lipise la propriu de pielea ei precum şi blugii.
Părul blond se ploştise şi machiajul negru se întindea pe suprafaţa pielii albe a tinerei.
Ridică mâinile spre cer , înjurând din nou.
Vroia să fugă , dar nu îşi mai avea rostul acum. Continuă să meargă , arungând ţigarea ploştită pe jos, băgând telefonul şi actele în gentă pentru a nu se uza.

"Dacă aş găsi-o măcar." am gândit, ştiind că niciodată nu plecam fără umbrelă. După ce am mai cotrobăit puţin prin servieta neagră, am scos obiectul mult căutat. Am închis-o la loc ca nu cumva apa să pătrundă şi acolo, apoi am aprins umbrela, poziţionând-o deasupra capului. Puteam auzi picăturile grăbite ce se loveau de materialul din care era confecţionat. Am început a merge lent, de data asta, admirând peisajul ce tocmai se desfăşura în noaptea asta. Nimeni pe stradă, ci doar luminile aprinse ale becurilor ce erau menite să te ghideze spre drumul dorit. Cu cât mergeam mai mult, cu atât mi se părea că mă apropii de cineva ce tocmai ieşise dintr-un club. Am grăbit pasul, ajungând mai apoi exact in spatele persoanei. După înălţime şi aspect - de la spate - părea să aibe sub optsprezece ani.
-Nu eşti prea tânără să te duci într-un club ca ăla ? am întrebat imediat ce am ajuns lângă blondă, în partea dreaptă, aşezând umbrela şi sub capul ei.

Trecuse mai bine de zece minute şi ploaia nu încetase. Tânăra nu deţinea nicio umbrelă la ea şi asta o făcea să se gândească că mai bine data viitoare să îşi i-a una pentru orice eventualitate.
Continuă să păşească cu teneşii ei foşti verzi căci acum din cauza prafului îmbibat în apă erau mai mult negrii.
Auzi prin băltociile din spatele ei urme de paşi, dar nu băgă de seamă. Chiar de era târziu şi nimeni nu prea mai era pe stradă ,decât înfundau cluburile sau străziile înlăturalnice îndopându-se cu tot felul de droguri.
Dintr-o dată picăturiile mari şi calde se opri din izbitul pielii ei şi privi în sus , observând umbrela neagră şi pe urmă pe băiat.
-Nu cred că te interesează pe tine ce fac eu prin cluburi ca ăla. şopti încercând să îşi arate masca nesuferită , încrezută şi cât mai orgolioasă.

Priveam înainte, apoi spre fata din stânga mea, auzindu-i răspunsul. Pentru o secundă avusesem intenţia să o iau înainte, sau cel puţin să îmi păstrez umbrela doar deasupra capului meu, însă rareori recurgeam la asemenea infantilităţi.
-Ha, replică tipică puştoaicelor de vârsta ta, i-am zis, vârându-mi mâna în buzunarul blugilor ce şi ei se udaseră puţin.
La scurt timp, pe lângă noi trecu un camion cu mare viteză, stropind cu apa de langă stradă exact pe trupurile noastre, sau mai bine zis pe al meu, căci fusesem mai aproape de automobil, iar cu trupul meu înalt aproape protejasem şi silueta de lângă mine.
-Nu ştiu ce caută camioanele astea pe aici la ora asta târzie, am bolborosit mai mult pentru mine, strângând mai mult mânerul umbrelei.

Îşi mută privirea în partea opusă băiatului , vizibil deranjată de faptul că ea nu era foarte comunicativă fiind încă în pragul adolescenţei rebele.
-Tipic ă? Că bine zici. şopti ultima parte mai mult pentru sine , decât şi pentru el. Nu îi plăcea deloc să fie expusă la chestii de genul şi continua să ridice garda sus.
Imediat ce observă camionul ce îi stropi , avu reacţia să se prindă de el pentru a se proteja de apa căci deja era prea udă. Când realizase că îl ţinea de jachetă se retrase imediat şi spuse rece:
-Scuze.

Mă simţeam mai ud ca înainte, fapt pentru care am dorit să grăbesc pasul, însă nu ar fi fost foarte politicos din partea mea să o las în urma. Învăţasem să am maniere pentru toate tipurile de caracter, chiar dacă unele îmi dădeau bătăi de cap. Am privit spre mâna ei, apoi spre buzele sale ce formară un cuvânt.
-Scuze? am întrebat, aproape venindu-mi să râd la replica ei. Nu credeam că ştii şi astfel de cuvinte, i-am spus uşor repezit, văzând cum un alt camion se apropie.
"La naiba." am spus în gând, apucând domnişoara de lângă mine cu o mână, ţinând-o strând de talie şi ascunzandu-ne amândoi între două blocuri, astfel încât sa nu mai fim udaţi mai mult decât eram.

A strâmbat din nas arogantă şi apoi şi-a dat ochii peste cap , ducându-şi mâinile cruciş la piept.
Stătea la scară udă fleaşcă încercând să îşi răsfire părul de pe faţă şi continuând să îl privească pe băiat cu coada ochiului.
-Şti tu? Vocabularul meu e mare. şopti blonda continuând să pară genul acela de adolescentă frumoasă , perfectă şi plină de figuri în cap.
Dădu din umeri şi realiză că nu mai era mult până la blocul ei.

Mă uit spre ea, încruntându-mă brusc.
-Ceva îmi spune că tu nu eşti aşa.
Propoziţia mea avea destul de multe înţelesuri, dar acum, fiecare pricepea cum dorea el. Când să mă pregătesc să revin asupra drumului, aud nişte voci din spate, a mai multor tipi, beţi şi drogaţi probabil, cum încep să se dea pe lângă blondă, având un vocabular destul de vulgar. Chiar pe unul din ei îl auzisem cum îi propune tipei dacă vrea să se culce cu el. Bat din picior de două ori, mai mult să atrag atenţia tipilor, apoi mă apropi de fată, observând câteva chipuri în întuneric.
-Voi băieţi, nu aveţi ce face la ora asta?
Se părea că replica mea îi enervase, căci imediat după ce rostisem acele cuvinte, unul din ei scoase un cuţit ce strălucea în lumina lunii, spunându-mi să îmi văd de treabă. Fără să las garda jos, din doar două mişcări am scos un pistol mic, de calibrul 9 din buzunar, poziţionându-l la capul bărbatului. Se putu citi uşor teama de pe feţele lor, apoi, cu un ţipăt scurt, o luară toţi la fugă.
-Ei, ca să vezi. Şi-au uitat seringile aici, am mormăit, privind spre treptele scărilor în timp ce îmi ascundeam arma.

Dădu din nou din umeri continuând să îl privească încercând a nu băga de seamă vociile din spatele ghenelor de gunoi şi a se axa pe ceea ce spunea el.
-Ceva îţi spune că eu nu sunt aşa? râse sarcastic , ducându-şi cu un aer perfecţionist mâinile în şolduri. Eh uite că aşa sunt. şopti realizând că enervanţii puşti drogaţi se tot apropiau şi îi făceau avansuri vomitive.
Încercau pe un ton flegmatic de prost şi cu un accent şmecheresc de dobitoci să o "cucerească" pe Irina , ridică o sprânceană încă cu pieptul înainte şi mâinile în şold să îi privească.
-Să... înainte să spună ceva tânărul îi tăiase macaroana întrebându-i cu un elan puternic dacă nu au ce face la ora aia.
Tipii ofensaţi vizibil au încercat să îl panicheze , logic că pe ea au făcut-o să scâncească uşor. Dar cu chiu şi vai , blonda reuşi să se menţină pe poziţia de locul unu.
Imediat ce observă pistolul tânărului , se panică teribil , ducându-şi ambele mâine la zona buzelor ; acoperindu-şi buzele încercând să nu schiţeze vreun alt scâncet.
Chiar şi după fuga laşă a droghiştilor , rămase blocată în aceiaşi poziţie.

După ce am privit dezgustat petele de sânge de pe asfalt ce se împleticeau cu picăturile ce de abia mai curgeau din cer, m-am uitat spre blondă, privind atent expresia ei. Se părea ca tipii ăia o cam speriaseră. Ori ei, ori arma mea ce o foloseam destul de rar în ultimul timp. Închid umbrela când vâd că nu mai e nevoei de ea, băgând-o cu grijă in servietă după ce o scutur puţin. Doream să îi mai spun ceva în legătură cu comportamentul ei, dar am fi ţinut-o aşa până la nesfârşit.
- Am permis de portarmă, am spus calm, încercând să îi dezvălui 'secretul' pentru care scosesem aşa, din senin, un pistol din spatele pantalonilor.
-Vezi? Nu ştii niciodată când ai nevoie de unul.

Armele , în special pistoalele o cam panicau. Deoarece tatăl ei umbla cu chestii de genul şi strica toată fericirea familiei când o ameninţa beat pe mama ei că o va împuşca. Acum s-a potolit dar ea tot şocată era din cauza acestei chestii.
Imediat ce simţi că rămăsese blocată şi picăturiile de sânge stacojii îşi înfloreau mirosul în aerul scurgerilor de canal , luă mâinile de la gură trăgând aer în piept.
-Nu e mare lucru! exclamă atunci când o anunţă că deţinea un permis de port armă.
Începu să înainteze părând dezinteresată total de ceea ce se petrecea în jurul ei , crampele de stomac începând să se intensifice justificat.
Tuşea slab , dar durerea de stomac nu o lăsa prea uşor. Îşi duse mâna dreaptă încercând să mascheze durerea. Poate că pentru o fată de cinşpe ani nu era tocmai potrivit să îşi petreacă jumătate din viaţă servind într-un bar de drogaţi , consumând şi ea tot felul de substanţe involuntar , alcool şi ţigările nelipsite zi de zi.
Tusea nu se oprea , fiind din ce în ce mai pronunţată. Îşi duse mâna peste buze tuşind. Deschise palma realizând că pe ea erau urme stacojii de sânge. Nu sa panicat, dar nici calmă nu era.

Pe jos încă era umezeală şi, nu numai acolo, ci şi pe hainele mele ce se lipiseră prea mult de corp. Părul era puţin umed, aşa că mi-am trecut mâna rapid până am reuşit să îl usuc. Am luat-o din loc, rămânând în spatele puştoaicei, auzindu-i tusea de ceva vreme.
-Te simţi bine? Nu îmi spune că ai răcit deja...
Într-adevăr afară era răcoare, nici nu mă mira după o ploaie ca aia, însă ceva îmi spunea că nu se comporta aşa din cauza răcelii.

Răscoli prin buzunarele blugiilor negri încercând să dea de vreun şerveţel , dar realizase un pic cam târziu că nu avea să dea cel puţin de unul uscat. Când auzi întrebarea tânărului , îşi şterse mâna de blugi fără nepăsare încercând să nu dea aspectul de bolnavă sau ştiu eu , în orice caz nu vroia milă din partea lui.
-Da , da... sunt.. o tuse îi rupsese elanul ,îşi duse mâna strânsă precum un pumn la baza buzelor şi încercă să vorbească după. Sunt okey.
Şopti simţind ceva familiar: ameţeala. Deşii nu mâncase nimic pe ziua aia , fiind în pană de bani. Nu o deranja şi deşii era obişnuită era mai nasoală acum.
Continuă să meargă înainte , încercând să nu trezească suspiciuni deşii balansăriile corpului său o cam dădeau de gol.

Vremea era mult mai plăcută acum, când acea rafală se oprise. Totuşi, norii încă stăteau deasupra noastră, dând o aură ciudată atmosferei. Am privit înainte, în gol, păşind parcă hipnotizat. Mă gândeam când voi ajunge oare acasă şi mă pot odihni în patul meu moale şi cald, unde totul era uscat. Deja nu mai suportam materialul hainelor să îmi stea lipit de piele cu atâta nesimţire. Dar asta era, nu puteam merge gol, ca ultimul om de pe lume, pe stradă.
Îmi îndrept din nou atenţia spre blondă, venindu-mi brusc în minte o întrebare pe care doream să o pun mai de mult.
-Dacă nu devin prea enervant, care e numele tău?
După ce rostisem asta, am privit-o confuz, analizând atent felul ei de a merge. Se comporta ciudat.

Tusea se domolea uşor uşor , dar mai ales crampele de stomac. "Bun moment să te doară burta! Drace! " îşi replică în minte , oprindu-se în loc trăgând aer în piept cu non-şalanţă.
Ameţeala nu o slăbea deloc , dar se comporta careva-să-zică normal. După auzul întrebării şatenului se întoarse:
-Uhm ... Irina. Tu? şopti părând mult mai normală , dar îi lipsea ceva caracteristic: aroganţa. Blonda tuşii din nou , dar acum nu-şi mai permitea să fie cu nasul pe sus când stomacul îi urla de foame.

M-am oprit când a făcut-o şi ea, clipind des.
-Brian, încântat, am spus politicos, aşezându-mi apoi o mână zdravănă pe umărul ei micuţ. Tu sigur eşti bine? Eu cred că îţi e foame. Nu cred că mai e deschis vreun restaurant la ora asta. Ce ai zice dacă vii la mine să mâncăm ceva? Stau la urmatoarea stradă.
Într-adevăr mă speria starea ei. Oare de când nu mai pusese gura pe ceva consistent?
M-am uitat spre strada din faţa noastră, zărind imediat casa în care locuiam.

- De asemenea. şopti pe tonul ei real , de copil cuminte. Când auzi propunerea lui dădu din umeri , nu putea accepta , deja fusese destul de amabil cu ea.
-Nu , nu. Sunt okey. Adică pot ajunge până acasă ... cred. mormăi cu un zâmbet inocent , deloc caracteristic firii sale vulgare.
Îşi feri privirea de ochii lui şi încercă să tot tragă aer în piept pentru a îşi reveni , nu murea de mai mergea vreo jumătate de oră până acasă.

Nu ştiu dacă era doar impresia mea, însă se schimbase radical de la prima noastră discuţie, acum aproximativ o oră în urmă.
-Serios, uite cum arăţi. Eşti foarte palidă. Chiar insist să vii. Sunt un bun bucătar.
Am rânjit mândru când mi-am dat seama cât de modest fusesem. Mai privesc odată casa mea, observând lumina aprinsă la unul din etajse, unde obişnuiam să o las aşa din nu ştiu ce motiv. Casa nu era nici mare, dar nici mică, frumos decorată la exterior.

Dădu din umeri , tuşind din nou privind mâna plină de sânge. Nu ştia ce să mai facă , crampele de stomac se oprise , dar ameţeala începea să se intensifice din nou şi asta o deranja.
Era destul de târziu , iar ea somnul nu şi-l făcea cum trebuie şi mâncarea nici nu o mânca deseori căci era presată de timp. Ce mai îmbuca la şcoală în rest nu putea.
Nu era frumos să refuzi , mai ales când insista aşa că acceptă:
-Okey... păi hai că vin. spuse un pic mai întrerupt , dar destul de descifrabil.

Am aşteptat răspunsul ei cu calmitate, stând în loc şi privind-o îngrijorat. După ce i-am auzit răspunsul puţin întârziat, am schiţat un zâmbet discret, apoi am luat-o înainte, mergând destul de repede, dar asigurându-mă din când în când că ea e în spatele meu. Voiam mai întâi să mă schimb de hainele ude în ceva uscat, apoi să mâncăm ceva. Ajuns în grădina din faţa, am urcat treptele şi mi-am scos cheiea din buzunar, deschizând uşa recent lăcuită, cu o plăcuţă pe ea ce arăta numărul casei.
-Am ajuns, am anunţat-o, deschizând uşa până la perete.

Zâmbi scurt şi continuă să umble în urma lui tot felul de gânduri circulându-i prin cap:
"Prima persoană care se comportă frumos cu mine...de ce?" îşi replică în minte dându-şi părul pe spate acesta începând să se usuce recăpătându-şi culoarea blondă. "Poate că dacă te comporţi frumos , se comportă şi alţii la fel... dar eu sunt o scorpie ori ce ar fi...mhm..." tuşi slab, lăsând baltă tot ce îi trecea prin cap atunci când el o anunţase de ajungerea la casa acestuia.
Intră prima, privind casa destul de mare , faţă de apartamentul ei poţi spune că era minuscul.
Nu spuse-se nimic, stătea cu mâna la gură pregătită să fie luată de o altă tuse.

Un hol micuţ ducea spre sufrageria mare, cu tavanul foarte înalt, dotată cu o canapea imensă şi două televizoare, plus masa lungă împreună cu scaunele. Celălalt drum ducea spre bucătăria de la parter, mai având una şi la etaj. Locuiam singur în toată casa, dar mai mereu stâteam la locul de muncă, sau mai bine zis la locurile de muncă. Treceam nu prea des pe acasă, iar când o făceam, mă odihneam de obicei.
După ce am intrat şi eu înauntru, am poftit-o în sufragerie, venind şi eu mai apoi cu o sticlă de apă plată.
-Deci ce vrei să mănânci? Sunt în stare să gătesc aproape orice, m-am adresat, luând şi două pahare din dulap şi punându-le pe masa cea mare.

Hainele încă îi erau ude, deşii nu în halul acela de picurau pe parchetul proaspăt curăţat. TUşi din nou şi încercă să nu se atingă de mobilier sau orice altceva pentru a nu îl uda.
Auzi întrebarea tânărului ce o făcut să îşi i-a ochii de la mobila scumpă şi să-l privească. Adăugă un zâmbet anormal de normal şoptind.
-Ce vrei tu...nu sunt aşa de pretenţioasă la mâncare. mormăi stând încă nemişcată cu mâna la gură prevenind orice tuse ce venea pe nepusă masa.