Şi voiam să spun că....

Ura morga. Ura spitalele. Ura când trebuia să vină într-un astfel de loc, doar fiindcă a fost chemată de-o prietenă care plânge şi suferă că ia murit cine ştie ce unchi. Nici nu-i păsa că murise acel domn, dar venise în grabă la ea, mai mult din curiozitate. Îşi trăsese o rochie pe ea, ce-i venea uşor deasupra genunchiilor şi-o jachetă, apoi cheile le băgase în geantă şi dusă fusese. Îşi găsise prietena la morgă, zicând chestii pe care ea cu greu le înţelegea şi suspinând. Nici nu ştia să consoleze persoane. Acum se uita în jurul ei, aşteptând un doctor sau ceva de genul. Nu-i plăcea mirsoul acela ciudat, de pastile şi...orice altă subsanţă care-i provoca greaţa.
Lexie îşi strâmbă slab nasul, încrucişându-şi braţele la piept, timp în care-i privirea-i se îndreptă către uşile de-un alb imaculat.