După-amiaza, ora 3:30 pm.
Atingea pânza delicat, împrăştiind culorile pe aceasta într-un mod profesionist. Era o linişte plăcută în parcul din cartier, o linişte aşa cum şi-o dorea oricine când voia să facă ceva. Lexie picta de două ore, fiind mai mult în lumea ei decât în realitate. Lua culorile de pe paletă involuntar, dădea viaţă picturii la fel şi uneori fredona un cântec vechi, nemţesc, vocea ei fiind catifelată, chiar fină.
Deşi mai multe persoane treceau pe lângă ea, Lexie nu le acorda atenţie. Nu avea motive s-o facă, până la urmă.
Trăgând aer în piept, se opri pentru o clipă. Clipi de câteva ori, dându-şi câteva şuviţe şatene de pe frunte, căci îi intrau în ochii. Avea părul strâns într-un coc dezordonat, nu prea frumos şi purta pantaloni scurţi, simpli şi-o cămaşă albă, deja murdară din cauza acuarelelor.